Probleme frecvente în adolescență: când este firesc să ne îngrijorăm și când poate ajuta psihologul?

Adolescența este o perioadă cu schimbări rapide. Se modifică relația cu părinții, prieteniile devin tot mai importante, apare preocuparea pentru propria imagine, cresc cerințele școlare, iar întrebările despre identitate și viitor capătă o greutate nouă.

Din perspectiva adultului, unele dintre aceste schimbări pot părea bruște: adolescentul care povestea totul devine mai retras, apar conflicte în familie, rezultatele școlare se schimbă sau lucrurile care înainte îl bucurau nu mai par să îl intereseze.

Este firesc ca părintele să se întrebe:

Este doar o etapă a adolescenței sau copilul meu trece printr-o dificultate pentru care ar avea nevoie de ajutor?

Nu există un răspuns universal. Adolescenții sunt diferiți, iar o schimbare de comportament nu înseamnă automat existența unei probleme psihologice.

Există însă câteva dificultăți pe care le întâlnim frecvent în această perioadă și câteva semnale că ar fi util să le acordăm mai multă atenție.

1. Anxietatea și îngrijorarea

O anumită doză de anxietate este normală. Un examen important, o prezentare în fața clasei, o întâlnire sau intrarea într-un grup nou pot provoca emoții puternice.

Uneori însă îngrijorarea devine persistentă.

Adolescentul poate:

• să se gândească permanent la ceea ce ar putea merge prost;
• să se teamă foarte mult de greșeli;
• să evite anumite situații sociale;
• să caute permanent reasigurări;
• să aibă dificultăți de concentrare;
• să resimtă tensiune, disconfort abdominal, palpitații sau alte manifestări fizice asociate stresului;
• să aibă dificultăți de somn.

Un criteriu important nu este simpla existență a anxietății, ci cât de mult interferează aceasta cu viața adolescentului.

Dacă teama începe să îi limiteze activitățile, relațiile, școala sau autonomia, merită să acordăm atenție situației.

2. Stresul școlar și presiunea performanței

„Trebuie să iau notă mare.”

„Nu am voie să greșesc.”

„Dacă nu reușesc, îi dezamăgesc.”

Pentru unii adolescenți, presiunea performanței poate deveni mai dificil de gestionat decât examenul propriu-zis.

Presiunea poate veni din mai multe direcții: familie, școală, comparația cu ceilalți sau chiar propriile standarde foarte ridicate.

În aceste situații pot apărea perfecționismul, procrastinarea, teama de eșec, epuizarea și pierderea motivației.

Este important ca adolescentul să înțeleagă o diferență esențială:

O notă evaluează o performanță într-un anumit context. Nu stabilește valoarea unei persoane.

Încurajarea efortului, progresului și curiozității poate fi mai sănătoasă pe termen lung decât concentrarea exclusivă asupra rezultatului.

3. Stima de sine și imaginea corporală

În adolescență, întrebarea „Ce cred ceilalți despre mine?” poate deveni foarte importantă.

Corpul se schimbă, comparația cu ceilalți se intensifică, iar social media adaugă un flux aproape permanent de imagini atent selectate și editate.

Pot apărea nemulțumiri legate de propriul corp, nevoia puternică de validare, sentimentul că ceilalți sunt „mai buni” sau dificultatea de a-și recunoaște propriile calități.

Stima de sine nu se construiește însă doar spunându-i adolescentului că este „cel mai bun”.

Ea se dezvoltă treptat prin experiențe, autonomie, relații sănătoase, acceptarea greșelilor, sentimentul competenței și descoperirea propriilor valori.

O întrebare mai importantă decât „La ce ești bun?” poate deveni:

„Cine ești și ce este important pentru tine?”

4. Relațiile cu colegii și prietenii

Pentru adolescent, apartenența la grup poate avea o importanță enormă.

Un conflict pe care un adult îl consideră minor poate fi trăit de adolescent ca o experiență foarte intensă.

Printre dificultățile care pot apărea se numără:

• respingerea;
• singurătatea;
• dificultatea de a-și face prieteni;
• conflictele;
• presiunea grupului;
• bullyingul;
• cyberbullyingul;
• teama de a fi judecat.

În loc să minimalizăm experiența prin „Lasă, o să-ți treacă”, poate fi mai util să încercăm să înțelegem ce înseamnă situația respectivă pentru adolescent.

5. Relația dintre adolescent și părinți

Una dintre cele mai frecvente întrebări ale părinților este:

„De ce nu mai vorbește cu mine?”

Iar adolescentul poate avea impresia:

„Oricum nu mă înțelege.”

Adolescența presupune și dezvoltarea autonomiei. Este firesc ca tânărul să dorească mai multă intimitate, libertate și posibilitatea de a lua propriile decizii.

Acest proces poate produce conflicte.

În spatele tăcerii pot exista însă și teama de critică, rușinea sau dificultatea de a pune în cuvinte ceea ce simte.

Uneori este util să schimbăm întrebarea.

În loc de:

„Ce este în neregulă cu tine?”

putem încerca:

„Am observat că în ultima vreme îți este mai greu. Vrei să vorbim?”

Iar în loc de:

„Nu ai niciun motiv să fii supărat.”

putem spune:

„Văd că te afectează. Ajută-mă să înțeleg ce s-a întâmplat.”

Ascultarea nu înseamnă că părintele trebuie să fie de acord cu tot ceea ce spune adolescentul. Înseamnă că încearcă mai întâi să înțeleagă experiența lui.

6. Relațiile romantice și despărțirile

Primele relații pot veni cu emoții foarte intense.

Îndrăgostirea, gelozia, respingerea sau despărțirea sunt experiențe noi, iar adolescentul nu are încă experiența unui adult pentru a le pune în perspectivă.

De aceea, o despărțire care adultului îi pare „doar o iubire de liceu” poate fi trăită ca o pierdere foarte importantă.

Minimalizarea rareori ajută.

Mai utilă este validarea emoției, fără dramatizarea situației:

„Înțeleg că pentru tine este important și că acum doare.”

7. Tristețea, retragerea și pierderea motivației

Toți adolescenții au zile proaste.

Este normal să existe perioade de tristețe, iritabilitate sau dorința de a petrece mai mult timp singuri.

Devine important să fim mai atenți atunci când observăm schimbări persistente precum:

• retragerea accentuată;
• pierderea interesului pentru activitățile care înainte produceau plăcere;
• tristețe sau iritabilitate frecventă;
• scăderea semnificativă a energiei;
• schimbări importante ale somnului sau apetitului;
• dificultăți de concentrare;
• scăderea funcționării școlare sau sociale;
• exprimarea repetată a lipsei de valoare sau speranță.

Nu orice astfel de manifestare înseamnă automat o tulburare psihologică. Persistența, intensitatea și impactul asupra funcționării sunt însă motive pentru a solicita o evaluare de specialitate.

8. Somnul și oboseala

Telefonul, temele, jocurile, conversațiile cu prietenii și schimbările naturale ale ritmului de somn din adolescență pot împinge ora de culcare tot mai târziu.

Somnul insuficient poate influența:

• starea de spirit;
• atenția;
• memoria și învățarea;
• capacitatea de reglare a emoțiilor;
• nivelul de energie.

Un program relativ constant și reducerea stimulării înainte de culcare pot contribui la o igienă mai bună a somnului.

Dacă dificultățile de somn sunt persistente sau severe, este indicată discutarea lor cu un profesionist din domeniul sănătății.

9. Social media și comparația cu ceilalți

Social media nu trebuie privită automat ca un inamic.

Face parte din mediul social al adolescenților și poate avea atât utilizări pozitive, cât și efecte problematice.

Important este cum este folosită și ce efect are asupra adolescentului.

Online vedem frecvent rezultatul final: fotografia reușită, vacanța, corpul atent prezentat, succesul sau relația aparent perfectă.

Vedem mult mai rar nesiguranțele, eșecurile și momentele obișnuite din spatele acelor imagini.

O întrebare bună pentru un adolescent poate fi:

„După ce petreci o oră pe social media, cum te simți în legătură cu tine?”

Răspunsul poate deschide o conversație mult mai utilă decât simplul „Stai prea mult pe telefon”.

10. Identitatea și întrebarea „Cine sunt eu?”

Adolescența nu este doar o perioadă cu probleme.

Este una dintre etapele importante în construirea identității.

Apar întrebări precum:

„Cine sunt?”

„Ce vreau să fac?”

„La ce sunt bun?”

„Ce facultate aleg?”

„Ce este important pentru mine?”

„Cum vreau să fiu văzut de ceilalți?”

Confuzia nu reprezintă neapărat o problemă. Uneori este chiar o parte firească a procesului de dezvoltare.

Un spațiu de reflecție și autocunoaștere poate fi util chiar și atunci când nu există o dificultate psihologică majoră.

Când ar trebui un părinte să ceară ajutor?

Nu există o singură listă care să ofere răspunsul pentru fiecare adolescent.

În general, merită să discutăm cu un specialist atunci când o dificultate:

• persistă în timp;
• produce suferință semnificativă;
• afectează școala, familia, relațiile sau activitățile obișnuite;
• duce la evitarea tot mai multor situații;
• pare să se agraveze;
• este dificil de gestionat de adolescent și familie.

Nu trebuie să așteptăm până când problema devine foarte gravă.

În același timp, este important să nu transformăm orice emoție dificilă într-un diagnostic.

Tristețea, frica, furia, dezamăgirea și nesiguranța fac parte și ele din experiența umană.

Rolul evaluării psihologice este tocmai acela de a înțelege contextul, intensitatea și semnificația acestor experiențe.

O situație care necesită atenție imediată

Dacă adolescentul vorbește despre sinucidere, exprimă intenția de a-și face rău, prezintă comportamente de autovătămare sau există un risc imediat pentru siguranța lui, situația nu trebuie tratată doar ca o problemă de comunicare sau amânată până la o ședință obișnuită de consiliere. Este necesară solicitarea promptă a ajutorului medical/de urgență adecvat situației.

Ce poate face psihologul pentru un adolescent?

O întrebare pe care o aud uneori este:

„Dar ce o să-i spună psihologului?”

Nu este nevoie ca adolescentul să vină în cabinet cu o explicație clară a problemei.

Uneori putem începe chiar cu:

„Nu știu exact de ce sunt aici.”

În funcție de situație și de competențele profesionale necesare, lucrul psihologic poate include evaluare, consiliere psihologică, psihoeducație, dezvoltarea abilităților de gestionare a emoțiilor, autocunoaștere și sprijin pentru familie.

Psihologul nu ar trebui să fie persoana care îi spune adolescentului cum să-și trăiască viața.

Poate fi persoana care îl ajută să înțeleagă mai bine ce simte, ce gândește, cum reacționează și ce opțiuni are.

Psihoeducația: nu trebuie să existe o problemă „mare”

Există încă ideea că mergem la psiholog numai atunci când „este ceva grav”.

Această perspectivă poate face ca ajutorul să fie solicitat foarte târziu.

Psihologia poate însemna și prevenție și psihoeducație.

Un adolescent poate învăța:

• să recunoască și să numească emoțiile;
• să înțeleagă legătura dintre gânduri, emoții și comportamente;
• să gestioneze mai bine stresul;
• să comunice mai eficient;
• să stabilească limite;
• să gestioneze conflictele;
• să înțeleagă mai bine anxietatea;
• să își dezvolte autonomia;
• să se cunoască mai bine.

Uneori, obiectivul nu este „să reparăm ceva”.

Este să înțelegem mai bine ce ni se întâmplă și să dezvoltăm resurse pentru ceea ce urmează.

Cum îi propui adolescentului să meargă la psiholog?

Modul în care este prezentată ideea contează.

„Ai probleme și trebuie să mergi la psiholog” poate fi auzit ca o critică sau o pedeapsă.

O alternativă ar putea fi:

„Am observat că în ultima perioadă treci prin multe. M-am gândit că poate ți-ar fi util să ai o persoană din afara familiei cu care să poți vorbi. Putem căuta împreună un psiholog și vezi apoi cum te simți.”

Mesajul devine astfel:

„Vreau să te sprijin”, nu „vreau să te repar”.

În loc de concluzie

Adolescența nu este o boală și nu fiecare dificultate necesită intervenție psihologică.

Dar nici nu trebuie să așteptăm până când adolescentul ajunge într-un punct critic pentru a lua în serios ceea ce simte.

Uneori are nevoie de sprijinul familiei.

Uneori are nevoie de informații.

Uneori are nevoie de timp.

Iar alteori poate fi util un spațiu confidențial în care să poată vorbi cu un profesionist.

A cere ajutor nu este un semn de slăbiciune. Poate fi primul pas spre a înțelege mai bine ceea ce se întâmplă.

Cabinet de psihologie Venczel Lorant – Târgu Jiu

În cabinet ofer servicii psihologice pentru adolescenți și adulți, în limitele competențelor profesionale, cu accent pe evaluare, psihoeducație, autocunoaștere și gestionarea dificultăților emoționale și de viață.

Adresă: Str. Vasile Alecsandri nr. 38, Târgu Jiu
Telefon: 0768.630.873
Website: psysupport.ro

Informațiile din acest articol au caracter general și psihoeducațional și nu înlocuiesc evaluarea psihologică, psihiatrică sau medicală individuală.